Viata, perceptii si incredere

- Hey! Te bagi la un joc cu mine pe o imbratisare?
E o fata inalta si desi pe fata si trupul ei se poate vedea ca e trecuta printr-o multime de experiente, multe nefiind dintre cele mai placute, continua sa fie frumoasa.
- Ce joc? privind fix in ochii mei.
- Gandeste-te la o tara, imi spui cu ce litera incepe, iar eu trebuie sa ghicesc.
- Gata! incepe cu I.
- Indonezia.
Continua sa se uite in ochii mei si incepe sa rada.
-Vino incoace! O trag de mijloc, ii lipesc sanii de pieptul meu, in timp ce o sarut pe frunte si pe obraji. Stam un timp imbratisati, apoi ma ia de mana si traversam impreuna strada.
- Esti exact ce aveam nevoie, ce faci acum?
- Cativa pasi cu tine.
- Super, hai cu mine la shopping.
Intram in primul magazin, tinandu-ne de mana.
- Ce noroc ca te-am gasit, ma vei ajuta sa-mi aleg cateva haine, nu e tocmai punctul meu forte.
Alegem impreuna o geaca neagra de piele, o rochie rosie si o esarfa. In timp ce probeaza rochia, ma uit si eu dupa ceva haine pentru mine, mai mult ca sa am o preocupare decat sa fiu cu adevarat interesat sa-mi cumpar ceva. Ma cheama in cabina de proba, e imbracata in rochia rosie ce se muleaza perfect pe trupul ei cu fundul bombat si cu sanii usor lasati, o cuprind pe la spate in brate, cu mainile sub sani si o sarut pe obraz. Se alinta si ma complimenteaza, dar oricat ar incerca sa para naturala nu-i iese.
- Lasa bullshit-urile, ii zic razand.
- Nu merg astea la tine, adauga ea, usurata ca nu trebuie sa joace un rol pe care l-a experimentat de-a lungul timpului si si-a pierdut demult farmecul.
Dupa ce plateste la casa, impartim cumparaturile, eu iau pantofii pe care i-a cumparat inainte sa ne intalnim, ea geaca de piele, rochia si esarfa.
- Stii, foarte greu ma poate surprinde vreun barbat, de fapt credeam ca nu mai pot fi surprinsa, insa tu ai facut-o.
Ma simt flatat si stiu ca spune adevarul, s-a creat o legatura de incredere reciproca incat nu mai e loc de prostii.
Mergem prin centrul vechi si ne oprim intr-unul din localuri. Aici o chelnerita pustoaica cu niste sani fermi de o marime mult peste medie ne aduce doua fresh-uri de portocale.
- Ce sani frumosi are! Imi plac atat barbatii cat si femeile.
- Mie doar femeile, dar daca n-as fi fost barbat, mi-ar fi placut ambele sexe.
Intr-adevar chelnerita are o carisma aparte si n-am nicio indoiala ca daca ar fi sa concuram pentru atentia ei, as pierde lupta din start.
Stam lipiti unul de altul, ea tinandu-mi mana foarte aproape de vaginul ei. Are nevoie sa fiu alaturi de ea si-mi vorbeste cu inflacare, privindu-ma in ochi si transmitandu-mi puterea ei. Imi povesteste o parte din viata ei, e plecata de acasa de la 15 ani, a facut bani prin mijloace pe care societatea nu s-ar grabi sa le dea drept exemplu, bani pe care i-a cheltuit in mare parte pe droguri, a incercat totul, mai putin heroina, e convinsa ca drogurile i-au deschis mintea, gasind solutii in situatii limita la care n-ar fi avut acces fara ajutorul lor (o cred). In materie de sex a incercat tot ce i-a trecut prin cap, insa niciodata nu a acceptat sa fie legata de maini, simte ca si-ar pierde puterea si inca nu a intalnit pe cineva in care sa aiba atata incredere incat sa-i permita sa-i puna catuse. Spune ca are de curand o relatie cu un barbat puternic si nu stie daca poate sa-i faca fata, manageriaza un salon de masaj erotic si a trecut recent printr-o situatie foarte dura cu sora ei care a fost operata pe creier. Desi e o luptatoare si nu si-a aratat slabiciunile in prezenta surorii, in interiorul ei a cedat mental.
Iesim din local, o conduc spre casa, are un apartament in centrul vechi, urmeaza sa se intalneasca cu partenerul ei, schimbam numere de telefon.
- Poate ne mai vedem, poate nu, zic strangand-o in brate si sarutand-o pe obraji.
- Cu siguranta ne mai vedem.

Calea

- Crezi ca pot face sa se intample acum?

- De ce te grabesti? Fa ceea ce ai de facut si invata sa ai rabdare, e nevoie de timp pentru ca dorintele tale sa se materializeze.

- Mi-e teama ca mai tarziu imi voi dori altceva.

- Atunci ceea ce spui ca vrei acum nu e pentru tine. Lasa-i pe altii sa realizeze asta, iar tu continua sa cauti in interiorul tau ceea ce te implineste, vizualizeaza-te in noua postura, actioneaza in acea directie, evolueaza treptat, depaseste provocarile si sarbatoreste rezultatele.

- Si daca, totusi, n-am sa ating ceea ce-mi propun?

- Poate, dar e de datoria ta sa incerci. Oricum te vei simti bine actionand in directia dorita, iar munca sanatoasa alaturi de perseverenta creeaza toate premisele pentru a reusi. 

- Dar nu exista o cale mai usoara pentru a-mi atinge scopul?

- Evident ca exista, e o cale pe care ai ales-o in mai multe randuri. Iti aduci aminte cum te-ai simtit?

- In prima faza m-am bucurat de reusita, insa oarecum retinut, pentru ca mai apoi sa ma simt gol, deprimat si lipsit de dorinta de a-mi mai propune ceva, paradoxal am asociat indeplinirea scopului cu un sentiment de ratare.

- Vezi tu, poti obtine rezultate prin nenumarate cai, insa pentru a te simti cu adevarat implinit, exista o singura cale, cea corecta, a ta.

Te simt!

- Ma iubesti?
- Mai degraba te simt. Iti simt sanii ce odihnesc pe pieptul meu atunci cand stai in bratele mele, iti simt inima ce bate in armonie cu a mea si creaza o varietatate de trairi. Imi place sa-ti ocrotesc spatele gol prin atingerea palmelor mele si sa primesc caldura obrazului tau lipit de al meu. Cand privesc in ochii tai ma umplu de incredere, putere si curaj, sunt precum o sursa infinita de energie pentru mine. Ma linisteste sa iti mangai si sa ma joc cu lobul urechii tale, e cea mai buna forma de terapie. Cand facem dragoste-sex ma ajuti sa descopar noi forme ale feminitatii tale, ma provoci sa-mi descatusez latura animalica si sa-mi dezvolt masculinitatea. Alaturi de tine sunt motivat sa evoluez, sa sparg barierele si limitele de moment. In situatiile tensionate care apar intre noi, ramanem prezenti, le traim la capacitate maxima si apoi le lasam sa plece. Sunt fericit sa te vad radiind energie productiva, sa te ascult povestindu-mi despre pasiunile tale, sa-ti miros parul dimineata, sa-ti sarut buzele atunci cand dormi, sa ne atingem fiecare parte a trupurilor. Vezi tu, nu stiu daca te iubesc ca un indragostit, dar cu siguranta te simt!

Armonia dintre sine si ego

     Cred ca exista un flux natural al vietii in care fiecare evoluam sanatos, stabilindu-ne obiective, invatand de la cei care au obtinut rezultate, concentrandu-ne atentia asupra actiunii, muncind sustinut si realizand scopul propus. Problema este ca multi dintre noi iesim din acest flux si aici cred ca apare ego-ul dezechilibrat, pe care il asociez cu povestea ce ne-o spunem despre noi, fie ca e un ego supra-dimensionat, in care individiul se crede de nota 8 spre exemplu, iar faptele lui sunt de nota 4, fie ca e unul sub-dimensionat in care are fapte de 8 si se crede de 4 (am experimentat ambele situatii). Consider ca rolul ego-ului este sa sustina sinele, despre care cred ca este busola interioara, insasi persoana cu adevarata sa menire, prin incurajari, povesti constructive, eliminarea informatiilor inutile sau daunatoare. Situatia in care o persoana, se crede de nota 6, desi el e de 5, intr-un domeniu ales pe baza sinelui, al pornirii sale interioare, cred ca-i varianta sanatoasa in care ego-ul determina sinele sa evolueze, fara a-i da sarcini deplasate pentru nivelul sau de moment. Provocarea mea este sa-mi armonizez relatia dintre sine si ego, sa-mi urmez instinctul, sa-mi ascult ratiunea si sa actionez atunci cand acestea sunt in comun acord.

A naibii portocala!

     Iubesc fructele! Mere, pere, banane, piersici, caise, struguri, prune, kiwi, mango, cirese, capsuni, visine, mure, pepene verde si galben, ananas, portocale, fructul kaki le iubesc deopotriva. Vara, insa, sunt de-a dreptul disperat dupa ele, le mananc de peste tot, fie ca le cumpar de prin magazine sau piete, fie ca le iau direct din copaci, iar cand ma pun pe mancat imi las trupul si creierul inundat de vitalitatea si fericirea oferita de fructe. Azi spre exemplu mi-am luat 3 portocale dintr-un hipermarket. Asa pofta aveam ca am si inceput s-o desfac pe prima cum am trecut de casa de marcat. Bag degetul in ea si inteleg ca e asa cum trebuie, unele portocale sunt fie seci, fie sunt acrisoare, iar mie imi plac cele dulci si suculente. Avea coaja subtire si a intampinat rezistenta in a o desface. Degetul mare si cel aratator mi s-au imbibat cu putin suc de portocala si mai multa substanta lipicioasa de la coaja. Parfumul pe care coaja de portocala il imprastie e fabulos, nu cunosc alt produs mai bun de marketing pe plan olfactiv. Nu stiu cum au reactionat oamenii din jur, cu jind ma straduiam s-o desfac ca mai apoi s-o savurez pe nerasuflate, dar stiu cum reactionez eu cand cineva desface o portocala in autobuz spre exemplu, mai intai narile imi sunt inundate de un miros inconfundabil, apoi creierul mi se activeaza si iese din invalmaseala de ganduri, trupul da semne de viata, spatele se indreapta, picioarele si bratele incep sa se miste, iar capul mi se misca stanga-dreapta, in fata si in spate doar, doar il va gasi pe faptas pe care mi-l imaginez ca pe un pirat extaziat in fata unei comori. De cele mai multe ori faptasul e un copil fericit sa-si manance portocala primita de la mama lui si sa imparta bucati din ea cu prietenii. Sunt deja pe strada cand in fine coaja e indepartata, o arunc la cos, rup portocala in doua jumatati si incep sa musc din ea cu pofta. O parte din sucul portocalei mi se prelinge pe barbie, ma sterg cu mana si continuu sa mananc cu ardoare pana cand o infulec pe toata. Fiind mai linistit acum dupa ce m-am delectat cu prima portocala, gasesc o banca, ma asez si ma apuc sa le mananc si pe celelalte doua, tacticos bucata cu bucata. In tot acest timp starea mea de bine se amplifica, iar la final sunt intr-o stare de extaz ce se mentine pentru o lunga perioada. Toate fructele au efectul asta extraordinar asupra mea, dar niciunul nu are puterea de marketing in plan olfactiv ca nemernica de portocala!
    

Dor de mine

     Mi-e dor de mine! Sa rad, sa plang, sa fiu cu oamenii care-mi plac, sa inot in lacuri, sa joc tenis, sah, sa filosofez, sa citesc, sa ma plimb prin locuri necunoscute, sa fac dragoste, sa petrec timp in natura, sa accept provocarile vietii si sa le depasesc. Iubesc oamenii, dar si mai tare ma iubesc pe mine, deci nu-s aici sa fac pe plac celorlalti, ci sa-mi implinesc menirea mea, lucru pe care o perioada l-am uitat. E de datoria mea sa am incredere in mine, sa iau ceea ce mi se cuvine si sa lupt pentru ceea ce-mi doresc. Sa fac lucrurile pe care le simt, chiar daca ma tem de ele, sa-mi stabilesc obiective, sa muncesc sanatos pentru a le realiza si apoi sa ma relaxez si sa las divinitatea sa desavarseasca treaba. Sa descopar senzatii pe care nu le-am mai experimentat, sa invat lucruri noi si apoi sa-mi eliberez mintea de informatiile inutile. Sa accept momentele dure, imprevizibile si sa merg mai departe. Sa colaborez cu semenii si sa cream impreuna. Sa petrec un timp doar eu cu mine. Sa ofer si sa primesc. Sa-mi asum responsabilitatea pentru alegerile luate. Sa traiesc.
     Mi-e al dracului de dor de mine, asa ca ma regasesc!

Ei, bicicleta, tata si...

El: Hei! Imi place parul tau si m-am gandit sa te salut.
Ea (mergand repede): Pe mine m-ar ajuta bicicleta ta, ma grabesc tare.
El: Unde vrei sa ajungi?
Ea: Dau o mana de ajutor la un eveniment si deja trebuia sa fiu acolo.
El: Bine, ia-o!
Ea: Ai incredere in mine sa-mi dai bicicleta, nici nu ma cunosti?!
El: Tata m-a sfatuit sa n-am incredere in femei, dar cred ca pot face o exceptie de la regula.
Ea (razand): Nu caut sa te conving sa mi-o dai, daca o faci iti asumi riscul sa n-o mai vezi niciodata.
El (catre bicicleta): Stii ca am petrecut momente minunate impreuna si ca te iubesc, imi amintesc locurile pe care le-am descoperit impreuna, grija cu care te-am curatat de fiecare data si cum tu m-ai rasplatit dand randamentul cel mai bun, clipele in care a trebuit sa ...
Ea: Hei Casanova, e timpul sa iei o decizie, ti-am spus ca sunt pe fuga.
El (tot catre bicicleta): Iart-o, e femeie, cred ca-i putin geloasa pe relatia dintre noi. Revenind la discutia noastra, a venit timpul sa te las pe mainile altcuiva, sper eu doar pentru o scurta perioada. Crezi ca putem avea incredere in ea?
Ea (grabind si mai tare ritmul de mers): Mai bine ai incredere in sfatul tatalui tau.
El: Trebuie sa-mi promiti ca ai grija de ea, nu-i place sa intre in gropi, e sensibila la franele bruste si e stricta in folosirea corecta a vitezelor, sa nu utilizezi niciodata foaia mica cu pinionul mic si nici foaia mare cu pinionul mare.
Ea (catre cer): Stii, cred ca ma descurcam si fara ajutorul tau, iar daca tot ai tinut mortis sa ma ajuti, puteai sa-mi trimiti unul cu masina.
El (razand): Mi-a spus tata ca orice am face tot nu-i suficient pentru voi femeile. (ii da bicicleta) Te descurci?
Ea: Sigur. Ne vedem maine la 4 sa ti-o inapoiez?
El: Tot aici, bine?
Ea: Da.
   Ea se urca pe bicicleta si se indeparteaza, el o priveste, ea isi intoarce capul spre el.
Ea: Da-i o imbratisare tatalui tau din partea mea, apropo mama spunea: "barbatii, drepturile lor si nimic mai mult; femeile, drepturile lor si nimic mai putin".